05 Noiembrie 2020 - 140 de la nașterea sciitorului Mihail Sadoveanu.

 

Mihail Sadoveanu, scriitor, academician și om politic român, s-a nascut pe 5 noiembrie 1880 la Pașcani.Părinții lui M. Sadoveanu au fost avocatul Alexandru Sadoveanu din Oltenia și Profira Ursache, fată de răzeși. Urmează cursurile Liceului Național din Iași și cursurile Facultății de drept din Bucuresti. Scriitorul își începe activitatea literară încă din timpul liceului, colaborînd cu versuri și schițe la "Convorbiri literare", "Pagini literare" și "Sămănătorul".

Este unul dintre cei mai importanți și prolifici prozatori români din prima jumătate a secolului al XX-lea, având o carieră ce se întinde pe parcursul a cincizeci de ani. Este cunoscut mai ales pentru romanele sale istorice și de aventuri, deși autorul a creat pagini nemuritoare despre lumea țărănească din Moldova, despre natura României și a scris, de asemenea, reportaje și pagini memorialistice. Sadoveanu a fost unul din primii colaboratori ai revistei tradiționaliste Sămănătorul, înainte de a deveni un scriitor realist și adept al curentului poporanist reprezentat de revista literară Viața Românească. Sadoveanu debutează publicistic în 1897 în revista bucureșteană "Dracu" cu schița Domnișoara M din Falticeni, semnandu-se Mihai din Pascani. Colaboreaza începand din 1898 la "Viata noua", semnînd o parte din scrieri și cu pseudonimul M. S. Cobuz.

În 1901 Mihail Sadoveanu se căsătorește și va avea 11 copii cu Ecaterina Balu și se strabileste în București în 1904, an în care își face și  debutul editorial cu patru volume - Povestiri, Dureri înăbușite, Crîșma lui Mos Precu și Șoimii.

Editeaza în 1919  împreună cu Tudor Arghezi  revista "Insemnări literare", în paginile careia publica volumul de nuvele "Umbre" și broșura "În amintirea lui Creangă", iar în 1936, împreună cu George Topârceanu, Mihai Codreanu și Grigore T. Popa scoate revista lunara "Însemnări iesene".

Scrie și publiă aproape o suta de volume, cele mai cunoscute sunt: Neamul Șoimăreștilor (1915), Dumbrava minunată (1926), Țara de dincolo de negură (1926), Împărătia apelor (1928), Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda (1929), Baltagul (1930), Creangă de aur (1933), Locul unde nu s-a întîmplat nimic (1933), Frații Jderi, (1935-1942), Nicoara Potcoava (1952).

Ocupă funcții publice, de inspector al caminelor culturale și director al Teatrului Național din Iași. Devine membru al Academiei Române în 1921, și este ales în 1949 președinte al Uniunii Scriitorilor.

 Conform lui Călinescu ( mare ctritic literar roman și scriitor), Sadoveanu are ,, o capacitate de a vorbi autentic (original) enormă,, asemănătoare cu cea a lui I.L.Caragiale și a lui Ion Creangă.

În anul 1955, scriitorului i se conferă titlul de Erou al Muncii Socialiste. M. Sadoveanu a primit Premiul Lenin pentru Pace în 1961.

 Mihail Sadoveanu se stinge din viață la data de 19 octombrie 1961 și este înmormîntat la Cimitirul Bellu din București.

 Mihail Sadoveanu spunea:,, FERICIREA ESTE ÎN NOI, NICIODATĂ ÎN JURUL NOSTRU,,.